Cristian Marinescu: BB6, What Have We Learned?

Apprehension. Understanding Through Fear of Understanding nu mai este un titlu. Nu mai este un appointment. A devenit istorie.

Stephanie Syjuco (FREE TEXTS: An Open Source Reading Room, installation, dimensions variable, 2012). Courtesy of the artist and Bucharest Biennale. Photo by Sorin Florea.

Stephanie Syjuco (FREE TEXTS: An Open Source Reading Room, installation, dimensions variable, 2012). Courtesy of the artist and Bucharest Biennale. Photo by Sorin Florea.

Răspunsul la succesul conceptului se găseşte în profunzimea tuturor straturilor de explorare a universului geopolitic, caracterizat de adevărate focare ale fricii, înrădăcinate în ambalajul unei societăţi aflate pe culmi civilizatorii.

Curatorial vorbind, Bienala din 2014 a atins nişte corzi sensibile la adresa eurocentrismului, dovadă a apogeului maturităţii practicii în domeniu a tuturor participanţilor implicaţi în acest mare proiect, a cărui sistematizare a fost atent gândită de curatorul ediţiei, anume Gergő Horváth, director artistic al Pavilion. Negarea raportului de faptă şi răsplată dă naştere unui utopism care a devenit şi simbol-manifest: mania persecuţiei freudiene. Cu alte cuvinte, societatea oscilează între sadism şi masochism cu un efect de recul chiar printre rândurile ei, de la nivelul cel mai superficial până la cel mai sublim, deci, prin urmare, impenetrabil. Acest martiraj dezvoltă o formă de frumos de tipul sublimului prin însăşi scarificarea unei mase, de la idee la practică.

János Sugár (Mute, ongoing project, installation, five video loops between 10-20’, 2005). Courtesy of the artist and Bucharest Biennale. Photo by Sorin Florea.

János Sugár (Mute, ongoing project, installation, five video loops between 10-20’, 2005). Courtesy of the artist and Bucharest Biennale. Photo by Sorin Florea.

Măreţia unui precept proaspăt teoretizat este cu atât mai evidentă cu cât se suprapune efortului artistic colectiv internaţional. Această traducere nu ţine cont de bariere lingvistice, şi nici măcar de tipul de reprezentare, având participanţi din Spania: Carlos Aires, Alejandro Vidal; Norvegia: Dromedar, Bjørn Erik Haugen; Franţa: Arantxa Etcheverria; Belgia: Filip Gilissen, Finlanda: Jan Kaila; Statele Unite: Stephanie Syjuco; din Ungaria: János Sugár; Austria: Erwin Wurm, dar şi din România: Matei Arnăutu, Dan Beudean, Adrian Dan, Cezar Lăzărescu & 1+1, Marilena Preda-Sânc, Gabriel Stoian, Mihai Zgondoiu şi Zoltán Béla. Au fost selectate 21 de lucrări aparţinând celor 19 artişti provocaţi atât politico-social, cât şi intelectual să reprezinte cât mai bine ambientul spaţiului expoziţional şi anume nu cele 4 centre vizitabile (Pavilion, Combinatul Fondului Plastic, MŢR, Institutul pentru Cercetări Politice), ci întreg Bucureştiul.

10

Marilena Preda-Sânc (Globe, object, world globe, nails, 35 x 35 x 35 cm, 1999), Zoltán Béla (1-11683, WWII helmet, nickelled with chrome plating, buzzard wings, 66 x 55 x 44 cm, 2014), Gabriel Stoian (Peace, assemblage, taxidermy bird and olive branch, 40 x 30 cm, 2014), János Sugár (Mute, ongoing project, installation, five video loops between 10-20’, 2005). Courtesy of the artists, Anca Poterașu Gallery (Zoltán Béla’s work) and Bucharest Biennale. Photo by Sorin Florea.

Seriile de Expose Practice organizate de artiştii români în perioada 29 mai şi 3 iulie prezintă şi temele pe care accentul cade la nivel binar, discuţiile conturând practica lor artistică, metodele de cercetare și gândire, într-un mediu informal.

Contactul cu materialitatea de bienală est-europeană este cât se poate de real: întâlnim mărunţişurile care inspiră senzaţia de detaliu cotidian, freamătul specific rezistenţei, lupta cu zona de confort şi urcarea pe piedestal a prototipurilor de lux. O operă care semnalează însăşi ideea de obiect non-funcţional de o valoare intrinsecă inestimabilă este lucrarea eponimă a lui Zoltán Béla, care acum face parte din colecţia Jean Philippe Guibert-Lassagne şi se constituie dintr-un cui de 150 cm forjat cu două capete (2004). Standardul utopic (2012) la Bjørn Erik Haugen, reprezentat printr-un banner alb pe negru de 500 x 160 cm, ne trimite în sfera incertitudinilor alimentate de aceste legi ale lui Murphy, imposibilităţile probabile. Specimenul împăiat al lui Gabriel Stoian care poartă o ramură de măslin în cioc nu poartă decât reminiscenţele unei Păci, rezultate fiind aceste trofee ale însingurării total opuse ritmului de viaţă filosofic. Any idea that can be defended is presumed guilty (CIA original office letter, 2011) ne trimite în abisul origami al lui Alejandro Vidal, camuflat în bunele intenţii de a servi şi proteja nişte vectori de orice element ostil care poate perturba firea lucrurilor. Structurarea angoaselor şi frustrărilor pe care le simte omul de rând la Carlos Aires ia forma unor cuţite dispuse în inimă, gravate cu titluri de melodii de dragoste: How deep is your love? (2011). Acest lifestyle tumultuos, imprevizibil, supus riscurilor şi lipsurilor, te forţează să te căleşti, să simţi aprehensiunea la modul cel mai intim, prin reuşita consumului emoţional. Lipsa de control a anxietăţii şi fricii hrăneşte iluzii şi stimulează prădătorul să recunoască prada.

Lucrarea Marilenei Preda Sânc (1999) defineşte noţiunea de globalizare ad litteram, căruia îi atribuie caracteristici voodoo: pământul nu este perfect rotund şi nici iţele care dau viaţă mecanismului nu sunt rezistente la presiunile din afară; cuiele bătute din fier care preiau precum Atlas sarcinile globului, ruginesc şi se desprind. Instalaţia lui Stephanie Syjuco, Free Texts (2012), reaminteşte sterpele dureri ale procesualismului şi conformismului. Totodată, întreaga cameră de lectură compusă din foi albe, tehnoredactate, sunt o trimitere directă la piaţa de consum rapid, sfera lucrurilor ieftine, a rebuturilor şi informaţiilor trunchiate calitativ.

Alejandro Vidal (Any idea that can be defended is presumed guilty, installation, paper plane folded with CIA original letter office paper, desk, dimensions variable, 2011). Courtesy of the artist and Bucharest Biennale. Photo by Sorin Florea.

Alejandro Vidal (Any idea that can be defended is presumed guilty, installation, paper plane folded with CIA original letter office paper, desk, dimensions variable, 2011). Courtesy of the artist and Bucharest Biennale. Photo by Sorin Florea.

Anubis al lui Arantxa Etcheverria, denumit în continuare The Wolf (2009), restabileşte raportul de putere în societatea post-modernă, depăşită de industria contractelor scrise, dar atât de adânc ancorată în credinţe de divinaţie. Lupul ca subiect al cultului personalităţii scoate la iveală individul cu trăsături particulare de leadership, ‘bunul păstor’ fiind recompus alternativ din candoare şi conspirativ. Politica este asemeni unei religii mistice a-reale: elitele sunt definite după nişte criterii bine stabilite, accesul lor este limitat, iar masele suportă birul decizional al unui pumn şi mai restrâns. Dezvoltarea rândurilor non-participaţiei la schema politică ca fetish delăsător este regăsită ca un continuum în seria fotografică a lui Erwin Wurm, Instructions On How To Be Politically Incorrect, Be a Terrorist (2003). Aerul à la Magritte este astfel dublat, apăsat de absenţa identităţii politice: aurea mediocritas, în juxtapunere cu obiectul venerării amintit mai sus. Tenacitatea de geniu voltairean este un spirit prezent în toţi, şi are compoziţia unui virus latent într-un organism permanent bombardat de incompatibilităţi chimice.

Vânătorul lui Dan Beudean (mixed media pe pânză, 2013) este, în cele din urmă, proiecţia unui forum slab antrenat să suporte luarea unor decizii cruciale. Acest Don Quijote ţesut parcă dintr-un manifest EBM litografic softcore cu motive animale de talie mică, îmbulzindu-se cu reţinere şi tact, se află en garde de-a prinselea unui motiv real pentru a mai lupta.

Jan Kaila (Second Death, installation, two video projections with sound in different venues, dimensions variable, 2007), Cezar Lăzărescu & 1+1 (BB+, on-road performance & installation with vinyl and sound, 2014). Courtesy of the artists and Bucharest Biennale. Photo by Sorin Florea.

Jan Kaila (Second Death, installation, two video projections with sound in different venues, dimensions variable, 2007), Cezar Lăzărescu & 1+1 (BB+, on-road performance & installation with vinyl and sound, 2014). Courtesy of the artists and Bucharest Biennale. Photo by Sorin Florea.

Normatismul nu îşi are loc în practica Bienalei Bucureşti cu numărul 6. Evocă în schimb un amplu domino de discursuri dictatoriale & repercusiuni menite să încorseteze şi deformeze spiritul liber al locului prin represiune şi raportarea la frica de a vedea dincolo de zid. Demontarea unui ideal este şi baza aprehensiunii, simţită tot mai pregnant de la artă la politic, de la un pol la celălalt.

Cristian Marinescu, tânăr istoric de artă, fondatorul Grupului de Analiză a Artei şi Esteticii şi deţinătorul blog-ului Vanitologia. Poet, artist grafic, jurnalist de artă şi fotograf, cu afinităţi pentru concepte clasice, mature, dar şi contemporane. Wannabe art manager & curator, datorită contactului susţinut cu lumea ideilor şi proiectelor culturale.