Cristian Marinescu: Monumentalismul romantic – Lynch & Factory Photographs

Dacă ar fi să revoluţionăm istoria muzeului industrial, să ne îndepărtăm de consumerismul superficial à la Disneyland, dacă ne-am izola de contextul evoluţionist şi am porni pe panta frustrărilor expresiviste ale lui Nietzsche, am descoperi un motiv pe cât de poetic, pe atât de vizual, în fotografia pe film a lui David Lynch, cunoscut drept compozitor, producător de film şi grafician specializat în litogravură.

În seria Factory, artistul propune abandonarea în verde orb a mecanismelor industriale care, odată cu apusul funcţionalităţii lor, capătă titulatura de catedrală. Lynch vede în această decădere un lucru fantastic, îi suscită admiraţia pentru un spaţiu cu potenţial estetic, plănuit de om, dar reglementat de scurgerea timpului. Formele şi textura metalului şi cărămizii, roase şi corodate, translatează succesul abstractizării materiei, peste care se aşterne imuabilul întuneric black & white.

Pelicula The Elephant Man din 1980 a fost doar contextul din care artistul începe să vadă: “Mereu mi s-a spus că nordul Marii Britanii deţine cele mai mari fabrici, pline de foc şi fum, o adevărată frumuseţe. Astfel porneşte în explorarea patrimoniului industrial englez alături de fotograful Freddie Francis, în mare parte redus la nimic. Primeşte un ecou din întreaga lui operă, care se regăseşte în Eraserhead (1977), Twin Peaks (1992), Mulholland Drive (2001). Ultimele poze devin chiar screen test pentru filmele lui, deşi nu le întrebuinţează ca background. Această reducţie de la imaginea în mişcare la fotografia statică şi selecţia pentru constituirea seriei ne dau o idee despre schematismul tematic la Lynch, care punctează pe absenţa utilităţii concrete a omului într-un peisaj cu un echilibru interior de netulburat.

Din conceptul seriei, aşa cum a fost imaginată de Lynch, rezultă foarte clar 2 lucruri, denumite în continuare stări de veghe: contemplarea non-participativă şi toleranţa absolută faţă de context. Asta atrage în mod paradoxal nostalgia reţinută a unor locuri precum Berlin, Polonia, New York sau New Jersey. În expoziţia de la Photographers’ Gallery din Londra, care s-a încheiat în martie 2014, argumentul vizual este întărit de propriile compoziţii muzicale: Station, o melodie de pe albumul The Air is on Fire, efectul mecanic-electric stârnit aducând trecutul la un moment prezent.

Untitled. Haunting: Peisaj cu centrale electrice. Circa 1980, în nordul Angliei

Untitled. Haunting: Peisaj cu centrale electrice. Circa 1980, în nordul Angliei

La linia fină dintre documentarea de arhivă şi cea de analiză antropologică, cadrele sunt surprinse prin adâncime, în monumentalitate. Formele masive se descoperă una pe alta, într-un sistem terţiar de gri valoric. Uneori spiritul unui loc poate fi capturat; spre exemplu fumul unei centrale aflată în stare de funcţionare. Experienţa filmografică îşi pune amprenta în organizarea fiecărui instantaneu: pe orizontală, vizează centre de interes multiple, uneori dinamice, dinamism dat fie de organizarea geometrică a unor registre, fie accentuarea unui element care sparge linearitatea.

Untitled. Derelict: Impactul tehnoogiei de vârf asupra unei manufacturi din Łódz, 2010.

Untitled. Derelict: Impactul tehnoogiei de vârf asupra unei manufacturi din Łódz, 2010.

Pe măsură ce pătrunzi în scenariu, devine din ce în ce mai greu de identificat prezenţa umană, cu toate aceste caracteristici care transpar şi debordează drept culmi de civilizaţie. Deşi nivelul de intervenţie asupra spaţiului este mai intim cu spectrele foştilor ocupanţi decât cu privitorul, artistul se vede nevoit să lase indici atemporali, cu o largă deschidere interpretativă.

Untitled. Obsolete: Maşinării avangardiste scoase din uz, în Los Angeles, 1980.

Untitled. Obsolete: Maşinării avangardiste scoase din uz, în Los Angeles, 1980.

Curbe sinuoase, suişuri şi coborâşuri, aglomeraţii dezordonate de obiecte lăsate în paragină compun un regal happening. Încadrarea din aproape în aproape şi prefaţarea unui plan deschis, punct de fugă sinonim credinţei într-o ascensiune prin puterea de sacrificiu sau la ce renunţă oamenii pentru nevoi mai înalte.

Untitled. Bleak: Industria grea din New Jersey

Untitled. Bleak: Industria grea din New Jersey

O altă categorie o reprezintă peisajul industrial cu fundal urban. Oricât s-ar strădui Lynch să demonstreze etapele însingurării demne de filosofia arabă medievală, îşi aminteşte că niciun concept în sine nu e pur şi se bucură de o mai mare popularitate odată cu acceptarea imperfecţiunilor. Este cazul orizontului locuit care răstoarnă ideea întregii serii şi o reordonează: omul are drept de manipulare peste proprietăţile lui intelectuale, iar romantismul vederilor cu fabrici părăsite demonstrează întocmai perpetuarea unui obicei, imortalizarea unei etape din viaţa unui monument şi nu un status quo.

David Lynch în viziunea lui Lykke Li

David Lynch în viziunea lui Lykke Li

Pentru a sumariza, Factory nu vorbeşte despre nimic din ceea ce este aparent şi joacă rolul unui ordinator om-maşină care, datorită minuţiei, ne prezintă şi semnificaţiile atât de evidente ale abandonului. În urmă cu mii de ani, acesta lega omul de un context evolutiv migrator; acum, a devenit o chestiune divergentă dacă distrugerea unui impunător coş de fum şi schimbarea modurilor de operare îndepărtează o filă de istorie personală sau corespunde vanităţii umane.

Cristian Marinescu, tânăr istoric de artă, fondatorul Grupului de Analiză a Artei şi Esteticii şi deţinătorul blog-ului Vanitologia. Poet, artist grafic, jurnalist de artă şi fotograf, cu afinităţi pentru concepte clasice, mature, dar şi contemporane. Wannabe art manager & curator, datorită contactului susţinut cu lumea ideilor şi proiectelor culturale.