Ovidiu Iordache: În cazul fotografiilor alb-negru te poți concentra mai bine pe detalii și subiect (self-interviu)

1

Pe Ovidiu Iordache l-am descoperit pe Instagram @ovidiu_iordache. Imaginile produse de el au o calitate aparte a transparenței subiectului. De curând a fost selectat în Reforma Photo Days 1. Mai mult, lucrarea lui este și imaginea festivalului. L-am provocat în stilul Reforma la un self-interviu. (Darius Sebastian)

 

3

self-interview

asta’i o mare provocare
nu doar că trebuie să vorbesc cu mine
dar mai sunt nevoit să mă privesc în ochi
să mă privesc bine
și să îmi fotografiez fiecare gest
fiecare clipire
fiecare grimasă
sau sprânceană ridicată involuntar

de ce te strâmbi
de ce te gândești prea mult
de ce’ți dai ochii peste cap
de ce’ți muști buza
de ce înghiți în sec
de ce te încrunți
de ce oftezi
de ce te scarpini după ureche
de ce ți se dilată pupilele
de ce ți s’a înroșit lobul urechii stângi
de ce te bâlbâi
unde ți’a fugit mintea
ce’i cu acel semn pe gât

?

4

nu crezi că -unde- și -ce- sunt în cealaltă barcă
încercând să se salveze doar cu niște vâsle putrezite

îți place să te uiți în oglindă?
ce vezi?

Care sunt persoanele la care ții cel mai mult?
Chiar dacă nu îmi arăt toate sentimentele, iar asta poate să stârnească confuzii față de cei apropiați, țin foarte mult la sora mea (de curând a început și ea să facă fotografii, iar asta mă bucură enorm), la părinți și bunici, cât și la prietenii foarte apropiați.
Hmm…

8

Ce urăști cel mai mult?
Când cineva încearcă să intre cu bocancii în viața mea. Deja mi’am amintit de întâlnirile cu unele rude însetate de ‘cunoaștere’, care vor să afle absolut totul despre mine și care abia așteaptă să’mi analizeze fiecare pas.

Locul în care îți încarci bateriile este…
Acasă, în Ardeal. Ador să mă plimb singur prin locuri mai puțin frecventate de alții și să nu văd pe nimeni în jurul meu. Acolo pot să îmi pun ordine în gânduri, să mă restartez și să mă găsesc pe mine.

Fotograful preferat?
Îmi place foarte mult stilul fotografic abordat de Mirela Momanu. Îi ador fotografiile!

12

Alb-negru sau color?
Întrebarea asta o primesc de la mulți amici. Dacă arunci o privire peste contul meu de Facebook și Instagram, vei vedea mai multe fotografii în alb-negru, ceea ce nu înseamnă că le urăsc pe cele color. Sunt de părere că prin alb-negru ofer o formă de redare mai abstractă (nu una naturalistă, cum se întâmplă în cazul fotografiilor color), și pot să induc și să mențin o doză de tensiune și mister. Cred că în cazul fotografiilor alb-negru, privitorul se poate concentra mai bine pe detalii și subiect.

Ce anume te face să apeși butonul declanșator al aparatului?
Cam tot ce mi se pare că are o doză de mister. Dacă acel ceva spune o mică poveste, care mai apoi poate fi dezvoltată în imaginație, atunci cu siguranță declanșez. Întotdeauna am fost atras de mister, iar asta nu se aplică doar pentru fotografie.

20

Ce ai fotografiat pentru prima dată în alb-negru?
Vitrine. Puteam să fotografiez, pur și simplu, niște vitrine obișnuite, dar am ales să surprind sentimente de plastic, lumi suprapuse, vulnerabilități, accidente fictive, structuri anatomice reflectate de pe fațada clădirii de vis-à-vis, fragilitatea siluetelor lipsite de viață, pantofii care au ascuns în albastru’ lor pigmenții întregului decor, zâmbete forțate și înghețate, naivitatea prin care e privită violența citadină, haosul lumilor paralele, trecerea timpului & dispariția prezentului din prezent, încercarea trecutului de a fi din nou la modă, sexualitatea de import, priviri vegetale & grimase eco, realități interzise, personaje captive în lumile create de alții…

10

Alte pasiuni în afară de fotografie?
Sunt foarte atras de teatru și film. Abia aștept să înceapă noua stagiune, pentru a mă pierde, din nou, prin sălile de teatru și cinematecă. Pasiunea pentru teatru o am din liceu, de când eram voluntar la Teatrul Andrei Mureșanu, unde am văzut pentru prima oară două spectacole în regia lui Radu Afrim, care au fost selectate în cadrul Festivalului „Atelier” (Castingul dracului și Akárki/ Oricine). La creșterea pasiunii pentru film a contribuit doamna Mirela Murgescu, o profesoară foarte cool de la facultatea de istorie, ale cărei cursuri sunt adevărate bule de aer proaspăt.

La ce proiecte fotografice te’ai gândit pentru viitor?
Acum lucrez la o serie de fotografii de stradă, la care nu vreau să țin cont de nicio regulă – nu vreau să le expun corect, nu vreau să fie clare, vreau doar să pun accent pe haosul citadin. Pe lângă asta am de gând să fac o serie de nuduri, pentru a scoate în evidență fragilitatea și vulnerabilitatea corpului.

La ce lucruri nu poți renunța?
La aparatul de fotografiat și mp3, cred. De fiecare dată când ies din casă îmi iau aparatul foto cu mine.

Ce muzică asculți?
Sunt mai multe genuri care îmi plac, dar în ultima perioadă am ascultat mult The Dø, Austra, Florence and the Machine, Still Corners, iamamiwhoami, How To Dress Well, East India Youth, Pomme, Marissa Nadler, James Blake, Ed Tullett, Jay-Jay Johanson, Vincenzo Capezzuto, Lucilla Galeazzi, Maria Tănase …

19

Ai vrea să…
Fac un film cu o cameră Lumière.

Ți’ar plăcea să nu…
Îmi mai fie teamă să le cer oamenilor permisiunea de a’i fotografia pe stradă.

Ți’ar plăcea să…
Le adresez altora întrebări.

 

Ovidiu Iordache este pasionat de fotografie, originar din Ardeal. A absolvit Facultatea de Istorie la Universitatea din București cu o lucrare despre regia românească de teatru, cu accent pe perioada de după 2000. În prezent este masterand în cadrul programului „Istoria Ideilor, Mentalităților și a Culturii de Masă”. E de găsit aici – https://www.instagram.com/ovidiu__iordache/

Dacă unii fac doar selfies, noi facem selfies + self-interviuri. Self-interview-ul este un exercițiu care ajută la dezvoltarea modului de lucru prin articulare verbală. Scopul este să îți pui întrebări pentru dezvoltarea ideilor, documentare și/sau reflecție. Acest interviu poate fi înțeles ca o unealtă care poate fi folosită în diferite momente într-un proces de lucru, pentru a executa/prezenta o lucrare, ca documentare sau o unealtă de reflecție după ce o lucrare este terminată. Odată publicat self- interview-ul este și un instrument pentru împărtășirea ideilor, lucrărilor, metodelor de lucru, strategiilor, etc. Pune-ți întrebări în scris și răspunde. Găsește o strategie de autoevaluare care ți se potrivește, fie ea subiectivă sau obiectivă. (Reforma)