Valentine: After-sex Self-interview

Părăsim domul principiilor, intrăm în cantina corporatistă.

Tranzacţiile, schimburile materiale, culturale, toate se vor realiza în pat şi o s-o facem ca la carte; astfel, îţi propun să îţi depui tot sufletul în contul meu. Dacă moneda ta e diferită, te rog să nu citeşti, să nu gândeşti, să nu întrebi.

Patronul meu de galerie, club, studio sau pat nu mă întreabă de statutul meu social sau material; nu mă-ntreabă cât pot să îi umflu contul, ci doar câte suflete pot să îi pun pe masă. FOTO 1 Salut şi frânge-mi inima. Nu îmi pasă cum te cheamă.

Mi-ar plăcea s-o facem ca golanii. Ştiu că sexul te conţine şi că-ţi îndulceşti psihozele frângând organe culturale.

Te-ai simţit vreodată ca un om bogat? Când anume a fost prima oară?

Primii bani pe care am pus mâna vreodată s-au simţit ca o minune dintre cele mai erotice, tăbărând pervers şi orgasmând cu totul peste mine în şuvoaie de bancnote. Sunt sigur că a fost cu mult în urma primilor mei bani. Dar după bani şi artă… După bani şi artă, totul s-a materializat.

Un dolar, doi dolari, milioane de dolari. Să ţin teancurile-n în mână sau în gură, să le simt presându-mi pe prohab, jur că e ceva de nedescris. Să ating bancnote mari e cât se poate de aproape de a-l apuca pe Dumnezeu de un picior, fiindcă nu-mi vine să cred că omul poate să creeze lucruri într-atât de minunate.

Nu te-ai simţit vreodată revoltat că nu te-ai născut în locul potrivit? De ce ai vrea să fii artist? Iar ca artist, te vei simţi vreodată liber? Liber să fii gol? Sărac? Isteric? Simţi nevoia, altfel, să devii bogat? Ce anume îţi lipseşte?

…de parcă statutul meu social, ori material, ar fi atât de simplu, de parcă trupul meu ar fi un cont bancar, repartizându-mă fără drept de apel în clasa de sus, ori mijlocie, ori de jos.

Nu sunt prizonier în statutul meu material. Sunt prizonier numai în ceea ce tu crezi că statutul meu material s-ar cădea să fie.

Când ţi-am spus să-mi spui pe nume-n timp ce ne-o trăgeam şi mă plăteai, ai insistat să îl greşeşti. Ţi-am spus că sunt artist, tu mi-ai răspuns că sunt pretenţios. Ţi-am spus că nu sunt nicidecum sărac, tu mi-ai răspuns că nu e în puterea mea.

Nu vreau să-mi urăsc statutul material din cauză c-ai aruncat cuvinte grele-n mine. Statutul meu material nu e greşit. Modul în care vorbeşti despre statutul meu material e cel greşit, dar statutul meu material e singurul pe care îl mai pot schimba.

M-ai întrebat de ce aş vrea să fiu artist şi să mă izolez de şansa unei vieţi mai confortabile. Ţi-am spus că nu e confortabil să mă simt trădat de mine însumi. Nu e confortabil să-ţi fie ruşine de sursa veniturilor tale. Statutul meu se simte-acum precum un penis flasc crescut în frunte. Dacă te-ai trezi c-un penis flasc crescut în frunte, ţi-ai dori să-l tai. Lumea ar veni la tine să-ţi vorbească numai de-acel penis flasc crescut în frunte. Lumea nu te-ar mai lăsa să fii mai mult decât acea stare de fapt pe care-o porţi în frunte.

Când mi-ai spus că sunt un jeg pseudo-intelectual şi că merit numai să fiu admirat din mers și aruncat gol-puşcă în pişoarul lui Duchamp, că-s doar execrabil de nerod, total contra culturii, mi-am simţit erecţia şi bursa de stocuri luând-o drept la vale. Niciuna dintre replicile mele provinciale şi niciuna dintre glumele mele de-autobază nu au reuşit să mă salveze.

N-aş mai face sex cu cineva precum care n-aş vrea să fiu, ori cu cineva care să-mi calce steaua în picioare.

Nu m-am născut într-un loc nepotrivit. M-am trezit doar lângă tine, încă cineva care n-are niciun habar de bogăţia mea. La clasa a doua vei găsi mereu vise mai mari.

E important să înţelegi că eu sunt jumătatea cea mai bună. Despărţirea e o binecuvântare posh, divorţul e mai nouveau-riche decât orice alt sentiment, iar eleganţa nu-mi va-ntoarce spatele. Actul de a te dezonora e mai frumos.

FOTO 2

Pot, deci, să te penetrez fără să te plătesc? Poţi să îţi prestezi serviciile artistice pe gratis? Şi apoi, cum aş putea să te prezint prietenilor mei când ştiu că nu faci niciun ban din asta?

Frumos. Bogat. Perfect. Dacă nu poţi să-nţelegi cum sunt, întreabă-mă.

Sunt ca tine şi ca toţi amicii tăi de bere, doar că mai bogat în feluri pe care nu le poţi concepe. Sunt ca orice zgâtie cu pantaloni de latex şi cu jucării pretenţioase, doar că reuşesc să mi le cumpăr singur şi să-mi fiu propriul sugar daddy. Momentan îmi pun bani deoparte ca să-mi cumpăr o intrare-n MOMA (mai degrabă decât înapoi în patul tău).

Valentine e miza cea reală – vinde sex, entuziasm şi vise, tocmai ceea ce-ţi lipseşte şi-ţi doreşti, ori nimic nu e mai scump decât ceea ce-ai putea primi pe gratis.

Certitudinea că sunt în viață o mai simt doar când se face o aluzie către mine – esenţial, deci, să-mi ştii numele corect atât în timpul sexului cât în faţa prietenilor tăi.

Mulţi bani şi numele în fonturi largi în ziare, aşa văd eu o viaţă de succes – obsedându-mă de mine însumi, masturbându-mă în timp ce mă găsesc pe Google. Ambiţiile mele supra-lumeşti mă consolează. Nu dorm foarte mult – oamenii ca mine n-au nevoie de mult somn; citesc gazete, mă inspir din declaraţii. Lumea-mi spune să-mi iau banii şi să mi-i îndes în fund, aşa că asta-ncerc să fac. E o senzaţie de milioane să ştii că poţi transforma în aur fiecare lucru pe care te-aşezi.

E okay să-mi placă lucrurile strălucitoare. E okay să-mi placă banii.

FOTO 3

Ce a spus POP-ul?

A spus că vrea o faţă nouă.

Prezintă-te oamenilor.

Aştept erupţia spiritului creator. Aştept creaţia în favoarea imitaţiei. “La umbra marilor stejari, nici măcar iarba nu creşte!”. Ăsta-i paşaportul meu. Restul e o formă de lăutărie de oraş.

Refuz să cred că rock’n’roll-ul a reprezentat o simplă transgresiune, un simplu fenomen de epocă. Toate ideile de libertate şi revoltă, împreună cu întregul act de profesare şi de propovăduire, au acum un preţ, iar preţului îi corespunde un produs, iar produsul e în galantare. Valorile liberal-libertare nu mai sunt ale revoltei, ci doar întăresc şi perpetuează capitalul. Un candid burghez-boem nu se mai bucură de altceva decât de-a se imagina rebel. Niciun alt cuvânt nu-i astăzi mai ridicol şi mai găunos. Cu vestimentaţia cerută, poza, marfa, iarba şi sloganurile sale, măsura în care burghezul hipster ştie că e doar un sclav e încă de nemăsurat.

Ne-am pierdut tot spiritul şi am ucis tot rock’n’roll-ul. Ne lipseşte personajul coerent şi relevant pentru cultură. Ne lipseşte individul responsabil şi auto-asumat, cool şi răzvrătit, curios şi neînfricat. Am rămas doar cu artiştii care nu-şi merită scula şi au luat dotarea Domnului-n deşert.

Avem nevoie de artistul care să introducă şi să expandeze neobosit un spaţiu de opinare, o prezenţă care să trăiască voluptatea răzvrătirii şi s-o şi împărtăşească publicului, un patriarh pop-culture căruia să-i placă tare.

Caut o emoţie de-o magnitudine incomparabilă cu cea a spiritului leneş ce îmi domină toţi hipsterii contemporani, imbatabilă în faţa braţului corporatist ce vrea să-mi cuantifice ideile şi să mi le monetizeze.

$$$

Astfel de emoţii nu sunt de găsit în pat cu un corporatist. Am ajuns prea obosit să mai iubesc starea de fapt. Împreună cu spiritul vremii, am atins condiţia de start pentru a-mi pune în valoare toate calităţile în căutarea de a umple golul în cultură, fiindcă merit, ca artist, să-ţi fur din suflet, viitor şi spaţiu, ca să ştii că sunt prezent. Inima-mi rămâne în acelaşi loc ca înainte de orice tranzacţie sau partidă – în mâinile mele.

Sunt epitoma generaţiei care nu are habar cum să facă bani din artă, dar sunt încă cu mult mai bogat decât oricine.

Am reuşit perpetuu să trişez orice selecţie de natură elitistă şi am supravieţuit atâtor iteraţii de crossover. M-am supus mutaţiilor propuse de diverşi operatori de variaţie, de la sex anost la faliment, şi m-am supus remodelării în manierele dictate de cultura pop. Valoarea mea în cadrul funcţiei fitness ce-o impune mediul artistic reprezintă optimul de mult dorit. Prin simpla mea natură, sunt cel mai promiţător proiect artistic.

Mă încearcă o emoţie religioasă când îmi jur să nu mai sufăr starea de nevoie de cultură şi să-ncep să am, să am şi tot să am.

Stop needing

Start having

Mi-am fixat principiile ca într-un portret de nuntă. Am nevoie să sugrum necredincioşii, cinicii şi criticii şi să-i supun, precum vacilor în abator, pe culoarul strâmt spre sacrificare. Cu vaca înainte şi cu arta deasupra a orice.

Imaginează-ţi-l mereu pe Valentine deasupra şi va exista.

$$$

Valentine (n. Alexandru-Daniel Ţanţu, 22 octombrie 1992), editor şi artist performativ român, câştigător a numeroase competiţii de literatură şi dramaturgie. A publicat articole şi eseuri pe tema culturii pop americane şi se află în procesul de dezvoltare a proiectului muzical propriu. Studiază economia în cadrul unei facultăţi de profil şi se declară ca fiind fiul nelegitim al lui Donald Trump şi Sid Vicious.

Fotografii de Cristiana Negoescu (24 iulie 1991), artist vizual şi șaman (nu neapărat în această ordine). A studiat producţie de media în Lincolnshire, UK. Îi place suprarealismul, absurditatea şi mâna dreaptă. Se ocupă de conceptul proiectului ”Les monstreuses saveurs du palais”, dărâmând pereţi.